Seara, la Amalia fiind, iau bilet pentru feribot (deh, intre continent si magnificele insule britanice sunt cativa km de apa). Calculez eu o marja de eroare de o ora si jumatate, ca deh, sa fie. Am zis sa plecam la 1:55.
A 2-a zi, la 12:15 ajungem la check-in. Nenea vede biletul, dar pentru ca aveau locuri libere, ne-a bagat la primul ferry, care urma sa plece la 12:25. Eu: “Ce noroc, nu mai stau degeaba!”
Stiati ca la controlul vamal, calatorii pentru verificare sunt alesi total aleatoriu? Da, chiar asa este. Si a naibii functie random() i-a selectat exact pe aia cu numere de Romania (verificat, in 15 minute toti 3 vamesii se ocupau doar de noi, restul care treceau fiind fie francezi fie britanici). Bun, monsieur ne trage pe stanga, sa vada si el ce combinam.
Ora 12:20. Cere pasapoartele, le primeste. Cere cele 2 geamantane la scanat, i le duc, sunt ok. Ia buzunarele masinii la puricat, si gaseste o rozeta din inox (unii ar zice ‘un box’). Il aveam acolo de cand am adus masina in Bucuresti, si uitasem complet. Vazandu-i fata, i-am zis ca daca e problema, sa il arunce. El imi face semn sa astept, si zice “Wait, the police is coming!“. Tata incepuse sa injure de natie.
Vine politia, ne ia documentele, si ne invita in biroul lor. Tata incepuse sa injure de mama (lor, nu a mea). Imi cere vamesa permisul, talonul masinii, dupa care incearca sa se lamureasca cine e proprietarul masinii (leasing facut pe firma, o chestie deosebit de complicata). S-a dat batuta. Totusi, vazandu-se cu toate actele in mana, ajunge la o concluzie: “You’re british, yea?”. Cu doua pasapoarte romanesti, un buletin idem, un permis idem, si un talon romanesc…. Ii raspund serios ca nu, nu suntem britanici, NOI SUNTEM ROMANI (mandri de strabuni).
Ora 12:30. Dupa inca vreo 10 minute, ma cheama la concluzii. Tata incepuse sa injure de neam. Tipa ma instiinteaza ca asupra mea a fost gasita o arma interzisa, si ca va trebui sa o confiste. Dau fericit din cap. Dupa ce verific datele trecute, semnez. Si zice: Ok, au revoir, sir! Simplu si cinstit.
Pe pariu ca orice britanic imi tragea si o amenda de toata frumusetea.
Ora 12:32. Accelerez masina prin portul din Calais (pentru cine nu a dat pe acolo, are cate o poarta pentru fiecare feribot. Noi eram la 125
). Am prins ultimele 2 autocare, si ne-am suit dupa ele. Noroc chior, n-am ce zice.