Tot povesteam aici despre cersetorii balcanici, acum am facut cunostinta si cu unii mai evoluati. In statia de metrou Tower Hill, un cersetor:

• Ladies & gents’, please help this poor man with a penny, so I can have a coffee and some chips…

La care eu incep sa rad. Cum ar fi sa stea la unirii un tip, sprijinit de stalp, si sa zica: “Sa va dea Domnu` sanatate, dati-mi si mie un leu sa beau o cafea si sa mananc niste cartofi prajiti!“. Nu sunt sigur daca ar fi considerat stand-up comedy, sau daca ar lua bataie de la concurenta mai modesta.

Pana una alta, ii sfatuiesc pe cei de aici sa isi seteze ca prima tinta “I want to eat bread”. Apa se gaseste in toaletele publice, la chiuvete, si desi nu am incercat, am inteles ca este filtrata destul de bine. Deasemenea, la cat de des ploua in Londra, si un lighean ar fi o investitie destul de buna la capitolul “bauturi racoritoare”

Post-ul lui Etherfast despre cersetori, surdomuti, vanzatori, etc, mi-a stimulat amintirile, legate de toate specimentele posibile. Si cred ca as avea cateva completari, dat fiind faptul ca in ultimul timp am fost ba in Constanta, ba in Bucuresti (si Constanta prezinta cateva modele specifice zonelor turistice).

De ziua mea, am venit cu cativa prieteni cu trenul la Constanta, pentru cateva zile. Sa stam, sa ne simtim bine, sa invatam sa inotam… Coboram in gara, inca de pe peron zdranganeau cheile unor posibile gazde mai rau decat piulitele semi-desfacute ale vagoanelor. In cladirea garii, strategii de marketing un pic mai directe:

• Domnu, cazare la Mamaia, doriti?
• Nu, multumesc, avem unde sta…
• Haideti domnuuuu, ca la mine e mai ieftin.

…unele sfidand geografia:

• Cazare la Mamaia, aici aproape, doriti?
• (rad) Pai Mamaia nu e aproape….
• Ba da, e aici, foarte aproape

… altele sfidand directia: aceeasi cativa prieteni, plecam din Constanta spre Bucuresti, sa ne ridicam diplomele de bac. In aceeasi gara, aceleasi replici, chiar daca intram: Domnu, nu doriti cazare la Mamaia?

Revenind la capitala, fac azi un drum pana la Linia de Centura, sa ajut un coleg ramas fara bani,benzina si baterie la telefon. La stop, Piata Muncii, eternele solutii “Clin Universal – cu 25% mai mult nisip”. Fac semn ca nu. Pe drum ma mananca in fund sa tin geamul deschis, incat la Baba Novac, apare un tip cu o punga de reviste si ziare.
Vine la geam, sa imi faca o oferta. Il refuz frumos. Incepe sa imi explice statutul lui financiar, numarul membrilor familiei, il refuz in continuare. Incepe sa ma roage cat se poate de serios sa il ajut, cumparand o revista. Il refuz iar. Se face verde, o tai cat ma tin pedelale.

Nu, nu i-am inchis geamul in nas, ptr ca ultimul caruia i-am facut asa ceva mi-a zis ca sunt “un roman porc”.