Daca “Cine ne urmareste” din aceeasi colectie era o paranoia totala in legatura cu supravegherea video & comerciala, in “Cine sunt Illuminati?” punctul de vedere e oarecum opus. Initial ma asteptam sa fie o indoctrinare cu “Illuminati conduc lumea din ascuns”, dar nu a fost asa.

Este o carte destul de greu digerabila, datorita multitudinii de date existente. Nu, nu stil Wikipedia. Date insirate in cel mai complicat mod cu putinta, si care nu par sa aiba legaturi unele cu altele. Daca stau sa ma gandesc mai bine, nici capitolele nu au legaturi unele cu altele, intr-unele fiind prezentata viata lui Adam Weishaupt, in altele istoria Illuminati, in altul Revolutia Franceza, etc. Da, se poate gasi un punct comun intre ele, dar e la fel de indepartat ca luminita de la capatul tunelului.

Daca la “Cine ne urmareste” am concluzionat cu “Overall, daca cineva sufera de plictiseala absoluta, cablul TV a picat, nu mai are nici o carte in casa in afara de cea prezentata, etc, recomand sa traga un pui de somn.”, aici zic ca subiectul este ok de abordat, dar nu din cartea cu pricina. Wikipedia & co au suficiente date pentru o lamurire.

P.S. Mai am o carte despre Opus Dei, din aceeasi colectie. Sa ma apuc de ea?:))

.M-am apucat sa citesc John Grisham pentru ca citise Andrei si ii ziceam daca el poate sa citeasca Mario Vargas Llosa, pot si eu sa citesc un fel de Dan Brown (am vreo 4 la activ de el). Asadar m-am apucat de The Runaway Jury, carte aparuta prin 1996. Evident, este usor de citit, subiectul insa a creat relative probleme etice pentru mine: e vorba despre un proces impotriva unei mari companii de tigari intentat de vaduva unuia ce a murit de cancer la plamani.

Sunt fumatoare, nu foarte, sa zicem ca sunt ocazionala. Nu fumez zilnic, nu mai fumez zilnic pentru ca stiu ca este neplacut. Evident ca mi se face pofta dar de obicei o pun in cui, mai putin cand ies in oras cu alti fumatori.

In fata diverselor descrieri ale problemelor medicale foarte diverse cauzate de fumat ma gandeam la o singura chestie: parca aceasta carte mi-a ales-o Andrei in ciuda ca sa ma las. O alesesem eu la intamplare, ceea ce era si mai straniu. Nu am vrut sa caut una in special, mi-am spus ca toate trebuie sa fie la fel (ceea ce probabil si sunt).

Am terminat cartea, e destul de haioasa, am aflat ca 10% din fumatori mor de cancer la plamani, dar fiecare tigara in sine reprezinta x min in minus din viata ta. Nu m-a convins sa ma las de fumat, nici sa fumez mai putin dar mereu ma voi gandi la ce am invatat din ea. Dar si la probleme ce imi erau puse ca cititor fumator, practic faceam parte din juriul ce delibera pentru a da verdict (procedeu interesant)

Cat despre poveste e interesanta, personajele sunt bine definite desi destul de stereotip. Imi place de cuplul central al operei. Ca orice film american obisnuit totul este foarte previzibil. As fi putut citi primele 20 de pagini si dupa ultimele 3 si probabil nu ratam nimic.

Nu am ramas nici placut nici prost impresionata de autor, este doar un scriitor ok cu un subiect ce vinde.

Nu ma injurati. Stiu ca Dan Brown e autor de cac*t, stiu ca cele 5 romane aparute sunt cele mai proaste scrise ever, si ca ar merita arse, impreuna cu autorul, dar totusi imi place. Stiu ca majoritatea dintre voi puteti scoate romane mai bune decat ale lui, dar imi mentin ideea.

Revenind. L-am citit. Approx 500 de pagini parcurse in 12 ore (ok, mai putine, ca am mancat de 3 ori in timpul asta), fara stres prea mare. Dupa ultimele cateva carti citite, asta chiar e o eliberare (un sudoku dupa PHP): scrisa usor (tip Dan Brown), subiecte cunoscute (masonerie, etc), obisnuit cu stilul. Apropo de stil, pentru ca am citit toate cartile lui Dan Brown de pana acum (da, stiu ca sunt multe), majoritatea faptelor erau predictibile: cand initial Robert parea prost batut in cap, sigur facea ceva inteligent. Cand nu se stia cine e Mal’akh, mi-a dat prin freza ca e de fapt Zachary. Si asa mai departe.

Plot-ul? Il gasiti pe Wikipedia.

Concluzia: Dan Brown e cam nehotarat. A scris 500 de pagini sa ne sugereze ca este agnostic, si ca in viata trebuie sa devenim din ce in ce mai destepti. Eu stiam deja asta, mi-a zis-o mama cand eram mic: “Cand te faci mare, trebuie sa ajungi baiat destept!”. Din pacate…

Link-uri: Digital Fortress (carte), Angels & Demons (carte), Angels & Demons (film), Deception Point (carte), The Da Vinci Code (carte), The Da Vinci Code (film), The Lost Symbol (carte)

Incep cu esenta: cartea este o manifestare de paranoia a autorului, intr-o incercare de a razvrati populatia impotriva supravegherii publice. Exemple:

- Tesco (supermarketuri), in momentul in care iti dau cardul de fidelitate, monitorizeaza toate cumparaturile facute, si pe baza lor, iau decizii care tin de aprovizionare,sau de vanzari (modifica preturi,fac oferte). In opinia autorului, chestia asta este total inacceptabila, intrucat este fix treaba mea ce cumpar, cat cumpar,etc. In cazul de fata exista o metoda foarte simpla: mergi la ATM,scoti banii de pe card, mergi la Tesco, platesti cash,si nu ai card de discount. Nimeni nu te urmareste, nimeni nu te musca de fund

- Cartile de credit/debit sunt o metoda foarte populara de monitorizare a preferintelor, a cumparaturilor, etc. Este evident ca John Popescu, de la MasterCard Inc ma monitorizeaza, stie ce salariu am, stie pe ce cheltui, de ce cheltui, si cati membri am in familie. Solutia ar fi cea prezentata mai sus, dar pentru moment nu am nici o problema daca cineva vrea sa stie pe ce cheltui banii

- Sisteme gen ECHELON monitorizeaza permanent ce vorbeste Tanti Floarea de la Baicoi cu Nelutzu, fiul ei din SUA. O incalcare absoluta a intimitatii, mai ales ca barfele din Baicoi trebuie tinute in familie, nu trebuie sa le afle serviciile de spionaj. Idem cu datele: CIA, MI6, WTF, LOL si alte agentii de informatii cu siguranta stiu ce e-mailuri trimit eu, cati bani am in cont, si cat timp dintr-o zi vorbesc cu Amalia pe Skype. Foarte grav, inacceptabil chiar!

Overall, daca cineva sufera de plictiseala absoluta, cablul TV a picat, nu mai are nici o carte in casa in afara de cea prezentata, etc, recomand sa traga un pui de somn.

De la Amalia. Raspunsa initial pe e-mail, apoi publicata aici

1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile?
- Semne de carte (=  flyere, sfori, sau alte carti, cand citesc mai multe simultan)

2. Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?
- Primesc frecvent carti cadou, in mare parte de la mama. Ultima a fost de tehnici de comunicare si marketing (nu mai stiu cine a scris-o; era in engleza, din UK)

3. Cititi in baie?
- Da, cu toate ocaziile care tin mai mult de 1 minut

4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?
- Nu. Scriu un blog, si pentru ca inca nu sunt suficienti oameni interesati de ce mi se intampla mie,nu voi scrie o carte prea curand (nu pot scrie oricum ceva obiectiv, iar vad ca ce e subiectiv,nu e de interes larg)

5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?
- Ca sunt solutii bune de marketing

6. Care este cartea preferata?
– http://en.wikipedia.org/wiki/Digital_Fortress

7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?
- Da, absolut. Toate care includ mafia siciliana, toate din colectia Dan Brown, toate din colectia Harry Potter, si cateva de programare high-level.

8. Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
- Excelenta de facut poze si de pus pe blog. Merg pe principiul “fa ce zice popa,nu ce face popa”, asa ca daca o carte imi place, nu inseamna neaaparat ca autorul ei imi va place.

9. Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine?
- Cartile de specialitate, cu cei care inteleg. Cartile de … citit pe wc, nu le discut cu nimeni, pentru ca cei din jurul meu ori nu citesc deloc,ori citesc chestii mai profunde decat pot eu duce

10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?
-Iarasi, motivul este impartit in 2 categorii,ptr carti de specialitate,si carti de citit pe wc.
a) In prima categorie, singurul motiv pentru care aleg o carte este continutul: preferabil autorul sa fie de afara, preferabil cunostintele sa nu se aplice computerelor de acum 20 de ani,etc.
b) In cea de-a 2a categorie, sunt cateva subiecte pe care o carte le poate atinge ca sa imi placa (vezi punctul 7)

11. Care credeti ca este o lectura “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
Atlasul de mitocanie urbana

12. Care este locul preferat pentru lectura?
Patul

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?
Daca fac baie, ascult muzica si citesc. Daca stau in pat, citesc in liniste

14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?
Majoritatea cartilor citite sunt in format electronic. Motivul? 1) pretul cartilor – moca,de pe torente si 2) viteza de citire este infinit mai mare,ptr simplul fapt ca imi adaptez fontul dupa preferinte

15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?
Amandoua, dar am imprumutat carti foarte rar in viata mea.

16. O carte este pentru mine… Cum ati descrie o carte?
De credit, de joc, sau de citit? Prima – o chestie utila cand e nelimitata. Urmatoarele doua, utile pentru mersul cu trenul & alte situatii similare

Desi am terminat cartea in urma cu o saptamana, am fost cam prins, si nu am apucat sa scriu despre ea.

Impresia mea, pe scurt: Geniala!

Mai pe larg: Un anumit “Numar 2″ al unei banci franceze povesteste perioada falimentului lui Lehman Brothers, si practic, perioada cand a inceput criza financiara. Desi finalul mentioneaza ca acel “numar 2″  pleaca din banca cu 300 milioane Euro, care au fost oprite din drumul lor spre falimentarul Lehman Brothers (pe un sistem tipic romanesc, “daca tot moare, sa ne ramana si noua ceva“), cartea e plina de detalii care arata prostia/ignoranta/lacomia conducatorilor bancilor. De ce lacomie? Pentru ca vazand castigul din credite, kit ca nu mai aveau bani, bancile inventau diverse modalitati de a oferi in continuare diverse sume clientilor, asteptand cu pofta ratele inapoi, impreuna cu dobanzile aferente.

Oricum, cartea e scrisa super. Dupa parerea mea, cel care a scris-o (ascuns sub pseudonimul Crésus) este mai degraba jurnalist decat bancher, incat si eu, care am lipsit la orele de economie, inteleg majoritatea episoadelor.

Pentru mai multe detalii, Subprime mortgage crisis pe Wikipedia

Pentru comanda, aici.

Astea doua sunt cartile care mi-au mancat mie ultima saptamana.

Pe de-o parte, sunt fan John Grisham (si site-ul oficial), si nu stiu cum mi-a scapat “Maestrul” necitita, desi era in biblioteca. O carte super, in stilul lui, cu suspans & toate elementele necesare. Pe scurt, ne arata cum urca un avocat in urma unui pont (care ii aduce ~100 milioane $), si cum coboara in mai putin de un an, pentru ca a ajuns intr-o lume pentru care nu e pregatit.

Pe de-alta parte, Fata in fata cu generalul Ion Mihai Pacepa mi s-a parut o carte care imi aduce ceva in plus la categoria cultura. Fiind nascut in `90, nu am avut mari tangente cu comunismul oficial (doar cu cel neoficial, care este si astazi). Am auzit de Pacepa, stiam ca a taiat-o, ca Ceausescu a bagat frica in toate structurile posibile, si etc. Dar nu stiam detalii.

Citind aceasta carte, am aflat ceva (ceva=nici putine, nici multe) informatii despre plecarea lui. Ce m-a deranjat a fost ca mi s-a parut mai mult ca si-a creat un material in care el sa se justifice pentru ce a facut,si sa arate lumii ca plecarea lui (in 1978) a adus un mare ajutor caderii comunismului, peste 12 ani. Personal, 1) daca era sa declanseze ceva, se intampla in 1-2-3 ani, nu in 12, si 2) referitor la carte, ma asteptam mai degraba ca Lucia Hossu Longin sa modereze discutiile sub forma unui documentar, nu sub forma unei povestiri subiective.

Dar ma rog, nici o carte citita nu dauneaza. Cel putin, nu cartile de genul.

Ca sa arat cat de cult sunt eu, initiez o leapsa (o mai fi fost ea initiata,dar eu o scriu din capul meu). 5 the best books pe care le-ati citit vreodata (fizice sau e-books).

Pentru mine:

1. Kevin Mitnick – The art of intrusion
2. (nu stiu cine a scris-o) How to be invisible
3. Ben Forta – SQL in lectii de 10 minute (in 30 minute am invatat eu SQL)
4. Dan Brown – Digital Fortress
5. John Grisham – Firma

Astea le-as reciti oricand, cu placere:D

Mai departe la : Ana, BlackNight (majoru`), Equilibru, Valydo si Wassup

Am primit o leapsa de la Gikone care a primit de la MariusSecsu care a primit de la Smoking Cool Cat care a primit de la Simona care …pana mea,ca umplu o pagina cu linkuri:))
Cica:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni…

Cica sa iau cea mai apropiata carte de mine. Haha. In general nu tin carti langa mine cand nu e nevoie, ca ma incurca, dar acum m-am uitat, si erau in ordinea asta: Cartea de credit in portofel, cartea de fizica (intr-un raft) care nu are destule pagini, si cartea lui Misu Gainusa, Fara cap si fara coada. Superba, o recomand tuturor.
Sa o deschid la pagina 123 (pana acum am citit-o pana pe la 70). Am deschis-o.
Sa scriu textul urmatoarelor 4 propozitii:
Nu fuge prea departe, fiind ca o calca o bicicleta si moare. Bicicleta eraprinsa pe portbagajul unei dube care dadea cu spatele.
Partea a doua (mai lunguta)
Marean ramane singur pe lume, deoarece fratii il reneaga, facandu-l vinovat de dezastru. Ei pierd toata averea la cazinou, iar Marean e obligat sa dispata, deoarece tatal micutului don Adriano, micul infractor, e foarte suparat ca fiul sau a fost intrerupt din jaf si vrea sa se razbune pe familia lui Marean.
Cica sa nu scotocesc dupa carti intelectuale, nu am scotocit. Si sa dau leapsa mai departe catre 6 insi:
BlackNight, Ana, Katmai, Baghy, Karisia (welcome in blogroll), si Skrelln. In caz ca nu se simte jignit, si lu` Ciubaca