De cand m-am cazat in hotelul din Londra, am avut surpriza sa intalnesc mai multi romani care lucreaza aici*. Unul care face curat, surprins tot cand a vazut ca vorbim romaneste (si nu se mai oprea din euforie). Doua tipe de la RoomService (care btw, vine zilnic si ma intreaba daca e totul ok,si daca vrem ceva in camera…fara sa chemam pe nimeni), idem, super fericite ca au cu cine sa mai schimbe o idee. Astazi, cand s-a busit HTPC-ul din dormitor, am chemat pe cineva de la tehnic. Care a zis “Let’s see the problem…aaa, sunteti romani?”.

Toti zambesc cand intalnesc alti conationali. Toti vorbesc frumos de Romania (ma mir ca gasesc subiecte pozitive). Toti stiu sa fie politicosi, si sa faca asta sa para cat mai natural. Maica-mea zice ca e parte din job. Eu zic ca e obisnuinta… Ma rog, ideea e ca in conditiile astea imi zboara din cap orice idee de intors in tara

* Sa nu mai mentionez ca tipul care ne ia de la aeroport cand venim aici e si el roman. Un tip de nota 11, din toate punctele de vedere

**Si ca de marti voi fi cazat la alti conationali (1,2), din Manchester. De-aia tradatori, care fug din Romania si refuza sa se intoarca sa ridice moralul tarii:))